PRINCIPESSA


Eccu u mumentu nu i tempi,
Cio chi si pienghji e mai un volta !
In qual silenziu qual miludia,
Circà l’incantu di issi ricordu ?

Principessa a u sguardu di rena,
A u to Manteddu di soli !
Teni ormai issi lacrimi di sali,
Com’e passaghju di a timpesta !

Nunda he firmatu pa cunsulà,
L’attrachju di i to pennuli-chjusi !
Vicinu a u mari dulci a mora,
Si he compia tutta una eternità !

Principessa nantu a i to labbri tristi,
Si po leghja l’unica critezza,
Ch’e tu brami a divina carezza,
Urfanedda di l’alti cunfini !

Addiu a te stedda luntana,
Di u gran libru di l’universu !
Chi « Fatum » ha incitatu,
Un segnu stranu in a to storia !

Ma principessa se di a me vita,
U più beddu fiori di nustalgia !
Ch’eu un pudaraghju mai veda nascia,
Un ghjornu in cori di e me veni !