L'OMU
Un omu era pusendu annantu a lu so zuddu
U so capeddu in manu asciuvaia u sudori
Chi misciava da u fronti chi eramu di luddu
Staghjoni a piu cruda d'annoiu e di calori
E po l'omu allisciava u so capu sbiancatu
Da l'anni e da u stentu e da tanti pinsera
Di tutt'una ciucciata solu era firmatu
In 'ssa casa paterna pa viva so manera
Tutti li so fiddoli si n'erani andati
A stintà pani fora cussi hè u distinu
In 'ssa tinta campagna induva quiddi so nati
Ni francani u mari chi l'avvena hè mischinu
Ma u so capu biancu piu biancu duvintaia
Videndu di i so chjosa i muraddi sfraiati
Tristu e pinserosu u tintu suspiraia
parlendu da par sè ramintaia u passatu
E quidda casaredda induva tanti ziteddi
So nati so crisciuti hani risu e po pientu
E dopu tanta gioia cume in un volu d'aceddi
Ni so tutti fughjuti in un buffulu di ventu
Chi ci aghju piu da fa in 'ssi rughjona cari
A posta chi piu nimu mi teni cumpagnia
E chugnunu hè andatu a godassi u mari
Cume si a campagna hè tarra d'arasia
E l'omu addispiratu da a so sorti crudeli
Stringhjia u so capeddu par impidi l'angoscia
Chi li spizzaia u pettu pisendu l'occhja in celi
Prigaia u signori di tenali a coscia