VULERIA
Vuleria assumigliami a l’omu d’issa terra
Chi campa in liberta senza ave a cunosci a guerra
E vuleria cresce cume l’alburu inradignatu
Chi sparghje le so tronde quandu ghjunghje lu verro
E calcighja lu demoniu
Per un piu campà solu in sognu
Vulerai cula piu in altru che l’altagna
Per esse a l’ascun di toghju d’issu mondu di magagna
Vuleria stantà nant’una terra ricuverata
Induve l’avvene di l’omu ùn hè micca arrubatu
E ùn piu esse in affitu
Sopra la mio terra e sott’a lu mio tettu
Vuleria ch’ùn ci fussi piu fratelli incarcerati
Famigli scumosse e figlioli amacchjati
E vuleria scrive e sprime le mio brame
Senza chi lu pudere ùn m’incatenessi e mani
Scozzulu di tutte imposte
Ci hè un populu chi risorghje